Un studiu NASA din 2017 pe doi astronauți gemeni monozigoți, Scott si Mark Kelly, a remarcat schimbări în materialul genetic al lui Scott după ce acesta a petrecut un an pe Stația Spațială Internațională, în timp ce fratele său geamăn, Mark, a rămas pe Pământ. ADN-ul lui Scott nu s-a modificat semnificativ, însă expresia genetică s-a schimbat, similar răspunsului pe Pământ la condiții de stres precumscuba diving sau urcatul pe munte.
Interesant este că aproximativ 7% din genele lui Scott nu și-au revenit la activitatea normală după călătoria spațială suferind schimbări de lungă durată sau chiar permanente și fiind astfel cunoscute drept „space genes”. Aceste gene sunt implicate în răspunsul imun, refacerea ADN-ului, osteosinteză, hipoxie și hipercapnie.
Mai mult, telomerele lui Scott au crescut în lungime semnificativ pe durata expunerii la spațiu, modificare ce s-a inversat la doar două zile după întoarcerea pe pământ. Lungimea telomerelor scade cu vârsta și reprezintă un biomarker al îmbătrânirii, stresului și cancerului. Suntem la începutul procesului de înțelegere a modului în care spațiul afectează organismul uman la nivel molecular.
Surse: https://www.nasa.gov/…/nasa-twins-study-confirms…
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC6613149/
Autor: Student Robin Bucur, UMFCD București, Facultatea de Medicină
